NICOLAE PURCAREA 2
NICOLAE PURCAREA 1NICOLAE PURCAREA 3NICOLAE PURCAREA 4NICOLAE PURCAREA 5

NICOLAE

PURCĂREA

DATA NAȘTERII: 13 decembrie 1923
LOCUL NAȘTERII: Șcheii Brașovului, Brașov
Categorie:

n. 13 decembrie 1923 Șcheii Brașovului, Brașov – m. 25 septembrie 2015 Șcheii Brașovului, Brașov

Fost deținut politic, 16 ani de închisoare, 2 ani domiciliu obligatoriu în Bărăgan

Este arestat în 1942, în timpul regimului antonescian și primește o condamnare de 15 ani pentru apartenență la Frățiile de Cruce. Trece prin închisorile din Brașov, Văcărești, Pitești, Alba-Iulia și este eliberat în 1944.

În decursul anului 1945 este închis două săptămâni la penitenciarul din Brașov și câteva luni în lagărul de la Caracal. În timpul studiilor la Academia Comercială din Brașov a fost urmărit de Siguranță, fiind din nou reținut pentru 10 zile la în ultimile săptămâni ale anului 1947. Înțelegând pericolul unei noi arestări, Nicolae Purcărea a fugit în Munții Argeșului unde s-a alăturat grupului de partizani condus de Dumitru Apostol. În 1949, în urma unei confruntări cu trupele de Securitate, a fost prins și trimis la închisoarea din Craiova, apoi la penitenciarul din Pitești.

Nicolae Purcărea intră în procesul de reeducare pe 6 decembrie 1949 în camera 1-subsol, fiind bătut de un comitet condus de Alexandru Mărtinuș. A fost torturat o lungă perioadă, rezistanța sa de a nu renunța la credința creștină și de a nu declara informații suplimentare înfuriindu-l pe Eugen Țurcanu. Gravele torturi l-au adus pe Purcărea într-o stare de inconștiență permanentă.

Transferat la Canal în 1951, s-a întors la Pitești în 1952 fără a ști că procesul de reeducare fusese oprit, așteptând reînceperea torturilor. Mutat la Gherla, l-a avertizat pe Ion Sadovan de pericolul studenților reeducați, fapt pentru care a fost trimis câteva luni la izolare. Restul detenției și-a petrecut-o la Codlea și Gherla, fiind eliberat în 1956, dar având domiciliu obligatoriu în Lătești (Bărăgan). S-a căsătorit un an mai tîrziu, dar a fost rearestat în 1958 și închis în diferite colonii de muncă, precum și în temnița Aiudului. Eliberat în 1964, s-a dedicat sculpturii în lemn, devenind un apreciat meșter de inspirație populară.